Despre consumul de substanțe

De curând am fost invitată să răspund la o serie de întrebări despre consumul de substanțe. Fiind o temă de interes, vă invit și pe voi să citiți acest articol în care am abordat câteva dintre întrebările referitoare la acest subiect.

Ce îi motivează pe tineri să consume droguri?

Printre motivele pentru care tinerii aleg să consume droguri se numără existența unor tulburări de sănătate mintală precum tulburările de dispoziție (de ex. depresia), tulburările legate de anxietate (fobia socială, anxietatea generalizată, etc.) și tulburarea de stress post-traumatic. Studiile arată că cei mai mulți consumatori de droguri au o astfel de tulburare sau au tendințe către a dezvolta astfel de tulburări. De asemenea, consumul de droguri reprezintă un mecanism de coping dezadaptativ. Puși în fața unor situații care le generează emoții dificile, fără a avea abilități dezvoltate pentru a-și gestiona eficient acele emoții, fără a avea modele și programe care să le antreneze acele abilități de coping adaptativ, tinerii aleg varianta consumului de droguri ca variantă care să le „anestezieze” (self-medicate) emoțiile dificile și să îi ajute să evite confruntarea cu acestea. Deseori scopul consumului drogurilor este acela de auto-medicație pentru tratamentul (ineficace pe termen lung) disconfortului emoțional resimțit.

Un alt factor care motivează tinerii să consume droguri este nevoia de apartenență la grup. Toți oamenii au această nevoie, este una fundamentală. Antropologic vorbind, grupul asigură supraviețuirea omului, și din acest motiv, în structura fiecărui om există această nevoie de a fi împreună cu ceilalți, în grup. Atunci când individul nu găsește modalități utile, adaptative și prosociale de a aparține grupului (familiei, grupului social, comunității din care face parte, etc.) sau când acestea sunt descurajate comparativ cu cele dezadaptative, acea persoană poate alege consumul de droguri pentru a evita dezamăgirea și sentimentul de inapartenență, și de a-și satisface nevoia de apartenență prin integrarea în grupuri în care consumul de droguri este acceptat sau încurajat. Astfel, individul își satisface nevoia de a face parte din grup, chiar dacă într-un mod dezadaptativ.

O altă motivație care stă la baza consumului de droguri în rândul tinerilor este și cea legată de factorii culturali. Există state și regiuni în care consumul de droguri este acceptat și tolerat, uneori chiar promovat ca fiind ceva „la modă”. Există lideri de opinie precum actori, muzicieni, oameni de afaceri care afișează acest comportament și îl promovează (de exemplu în filme, muzică, etc.), ei devenind astfel modele pe care tinerii aflați în căutarea unor repere le urmează. Lipsa unor modele benefice și a unor programe de prevenție și tratament adecvat al consumului de droguri și a cauzelor ce stau la baza acestuia duc la perpetuarea acestor comportamente.

Care sunt consecințele consumului de droguri?

Consecințele consumului de droguri sunt multiple și variază în funcție de substanțele consumate, cantitatea și frecvența consumului. Consecințele pe termen scurt se traduc în efectele intoxicației cu substanțe, iar printre acestea se numără: uscăciunea gurii, modificări ale conjunctivei oculare, relaxarea musculară, rigiditatea musculară, creșterea apetitului, scăderea capacității mnezice și a capacității de concentrare, dezinhibarea emoțională, anxietatea, derealizarea, depersonalizarea, simptomele psihotice, halucinațiile, tremorul, scăderea sau creșterea temperaturii corporale, creșterea debitului verbal și a energiei fizice, transpirația excesivă, vărsături, tulburări gastro-intestinale, modificări la nivel senzorial, creșterea sau scăderea pulsului cardiac și a tensiunii arteriale. Așa cum am spus, acestea sunt variabile, în funcție de substanța consumată, cantitate, frecvență și structura biopsihosocială a individului. Cazurile în care o cantitate mare de substanță este consumată poate duce modificări neurobiologice pe termen lung sau chiar la moarte.

Pe termen lung, consecințele sunt variate de asemenea, acestea incluzând: dificultatea de a face față unor situații în absența substanței, dezvoltarea unor dependențe, amplificarea simptomelor unor tulburări mintale, dezvoltarea de comportamente imprudente și cu grad ridicat de risc pentru viața și sănătatea individului și a celorlalți, implicarea în grupuri infracționale, implicarea în activități de delincvență, pierderea locului de muncă, absenteismul și abandonul școlar, conflictele familiale, divorțul, contactarea unor boli precum HIV sau Hepatita B, și moartea.

Există totuși și studii medicale care arată că utilizarea controlată și în micro-doze a unora dintre substanțe poate avea efecte benefice și terapeutice asupra unor tulburări (cannabisul reduce tremorul cauzat de boala Parkinson și durerile generate de diferite tipuri de cancer, substanțele extrase din ciuperci halucinogene diminuează simptomele tulburării depresive majore, iar micro-dozele de LSD și ketamină îmbunătățesc funcționarea celor ce suferă de tulburare de stres post-traumatic). Acestea sunt studii în desfășurare și se referă însă la utilizarea unor substanțe în scopuri medicale, cu recomandarea și monitorizarea atentă din partea medicului.

Care este gradul de percepție al posibilelor riscuri survenite în urma consumului de droguri?

Având în vedere numărul de campanii de informare și prevenție pe tema consumului de droguri am putea spune că tinerii cunosc care sunt posibilele riscuri corelate cu consumul de droguri. Cu toate acestea, pentru a vedea care este gradul adevărat de percepție a riscurilor asociate consumului de droguri, ar trebui desfășurat un studiu prin care să se identifice impactul acestor campanii de informare, respectiv măsura în care informațiile transmise au fost asimilate și înțelese. Un alt aspect este faptul că spre deosebire de alte produse și substanțe care au descrise pe etichetă modalitatea de utilizare și precauții, drogurile nu au această prezentare, ceea indică spre o slabă informare a tinerilor cu privire la potențialele riscuri pe care consumul de droguri le implică. Un element important de menționat aici este că în ceea ce privește consumul de droguri, ca și în cazul altor mecanisme disfuncționale de adaptare, riscul asociat este ignorat, negat de către indivizi, datorită beneficiilor pe termen scurt pe care consumul de droguri îl are (în sensul amintit mai sus, de „anesteziere” și de evitare a confruntării cu emoțiile dificile). Atât timp cât individul nu dobândește abilitățile necesare unei mai bune funcționări, riscurile consumului de droguri sunt preferate disconfortului emoțional și deci ignorate. Odată ce individul descoperă noi metode de a face față situațiilor pe care le întâlnește în viața sa, și gradul de percepție a riscurilor consumului de droguri crește, acestea fiind mai bine conștientizate și conducând către decizia de renunțare la consum.

Care sunt metodele/strategiile prin care ar putea fi prevenit consumul de droguri?

Există multiple strategii pentru prevenirea consumului de droguri, cum ar fi înăsprirea pedepselor legate de consumul de droguri sau organizarea de campanii de informare și creștere a conștientizării cu privire la efectele negative ale drogurilor. Eficiența acestora poate fi studiată analizând tendințele de evoluție în timp. Cu toate acestea, cele mai eficiente metode și strategii prin care consumul de droguri poate fi prevenit includ educația timpurie cu privire la dezvoltarea capacității de a gestiona emoțiile dificile și situațiile provocatoare întâlnite în viață, atât prin intermediul programelor școlare (de pildă în cadrul orelor de dezvoltare personală din orarul școlilor), cât și prin dezvoltarea și integrarea în programe de consiliere și psihoterapie destinate indivizilor ce sunt predispuși la consumul de substanțe, în vederea abilitării lor în sens prosocial. De asemenea, o strategie pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor poate fi oferirea unor programe de educație parentală, prin intermediul cărora părinții să poată identifica semnele timpurii ale consumului de droguri, nevoile ce stau la baza acestui comportament al tinerilor și modalitățile prin care îi pot încuraja pe aceștia și ghida spre alte comportamente, benefice atât pentru ei cât și pentru societate.

Ce îi motivează pe consumatori să se înscrie într-un program de dezintoxicare?

De cele mai multe ori, consumatorii se înscriu în programe de dezintoxicare și renunțare la consumul de droguri fiind motivați de afecțiunea față de familie și/sau față de persoane apropiate.

Cei mai mulți doresc schimbarea pentru a putea avea relații mai armonioase și pline de iubire alături de cei dragi. Alteori, motivația constă în conștientizarea prin șoc, în situațiile nefericite când consumatorii sunt martori ai deceselor altor indivizi consumatori, sau când aceștia au experiența unei supradoze din care își revin.

Cel mai motivant element care îi face pe consumatorii de droguri să ia parte la programe de reabilitare îl reprezintă acceptarea lor ca indivizi mult mai complecși decât comportamentul lor și

decât suferința care îi conduce către acel comportament. Atunci când un tânăr este văzut pe de-a-ntregul, cu nevoile și abilitățile pe care le are, cu punctele sale forte, resursele și cu potențialul său,

când consumul de droguri este văzut ca fiind doar un efect al unei suferințe emoționale, acea persoană se simte înțeleasă, simte că are resursele necesare pentru a face față dificultăților și poate începe parcursul său spre schimbare.

Care sunt pașii de urmat/intervențiile în reabilitarea unor astfel de persoane? Pentru reabilitatea persoanelor care consumă substanțe se utilizează diferite tipuri de intervenții. Menționez ca exemplu grupurile de suport, terapia medicamentoasă (pentru prevenirea apariției sevrajului și pentru tratamentul tulburărilor ce stau la baza consumului), psihoterapia, interviul motivațional și intervenția de tip harm-reduction. În ceea ce privește pașii de urmat, aceștia vizează un anumit nivel ce conștientizare și capacitate de acțiune a individului. În faza de precontemplare, individul nu este conștient de riscurile și problema consumului de droguri. În această etapă, intervențiile utilizate sunt de tip psiho-educativ și sunt orientate către diminuarea riscurilor asociate consumului și creșterea nivelului de conștientizare. În contemplare, individul este conștient de efectele și riscurile consumului de droguri, consideră că acest comportament este o problemă și dorește să îl schimbe, fără a avea însă încă puterea de a acționa. Intervențiile destinate acestei faze includ conversația orientată către beneficiile și dezavantajele pe care individul le are din consumul de droguri, precum și dezavantajele și beneficiile pe care individul le poate obține odată cu schimbarea. Faza de pregătire pentru schimbare este cea în care consumatorul de substanțe începe să facă planuri și mici ajustări care să îi sprijine renunțarea la consum. Intervențiile aplicate în această etapă sunt cele precum integrarea în grupuri de sprijin, identificarea persoanelor care pot susține individul în demersul său și întocmirea planului de acțiune. Odată ce planul de acțiune este întocmit, individul poate trece la etapa de acțiune, care poate fi reprezentată de abstinența parțială sau totală. În această fază, intervențiile sunt orientate către punerea în practică a planului de acțiune, ajustarea acestuia și îmbunătățirea abilităților de coping. Ulterior fazei de acțiune îi urmează menținerea, perioadă în care intervențiile sunt orientate spre prevenirea recăderilor, iar individul transformă schimbările aduse într-un stil de viață, prin care manifestă comportamente sănătoase atât pentru sine cât și pentru ceilalți.