Tulburarea din spectrul autismului (TSA)
În ultimii ani, frecvența cazurilor de copii diagnosticați cu tulburare din spectrul autismului (TSA) a crescut considerabil față de trecut. Se estimează ca aproximativ 1% din populația lumii (acest lucru însemnând un procent similar și pentru copii și pentru adulți) să prezinte un diagnostic de TSA. Totuși, până la momentul actual, nu s-a putut determina dacă acest procent reiese în urma extinderii criteriilor de diagnostic, a creșterii conștientizării asupra acestei tulburări sau a unei reale creșteri a incidenței.
În ceea ce privește factorii ce influențează dezvoltarea acestei tulburări, numeroase studii au fost desfășurate, iar rezultatele au arătat ca factori greutatea mică la naștere, expunerea fetusului la diferite substanțe chimice (vopseluri, etc.), vârsta parentală a părinților, prezența anumitor bacterii în sistemul digestiv al mamei, sau prezența anumitor tipuri de anticorpi. Cele mai multe dintre studii arată că acest tip de tulburare are o bază genetică, în sensul că aceasta este generată de anumite mutații ale genelor specifice.
Debutul acestei tulburări este în mod obișnuit între 12 și 24 de luni, în urma observării de către părinți sau apropiați a unor întârzieri în dezvoltarea copilului.
Deoarece cauzele fiziologice sunt încă greu de investigat, diagnosticarea acestei tulburări se face urmărind o serie de criterii comportamentale. Aceste criterii sunt grupate în 3 categorii:
1. Impedimente în interacțiunile sociale.
2. Impedimente în comunicare.
3. Tipare comportamentale de interese și activități stereotipe, reduse.
1. Impedimentele în interacțiunile sociale presupun dificultăți în utilizarea non-verbalului, iar exemple în acest sens ar fi evitarea privitului în ochi, poziții ale corpului sau capului bizare, în neconcordanță cu situațiile, sau lipsa unor expresii faciale cum ar fi cele generate de emoții precum bucurie, tristețe sau teamă. Aceștia au dificultăți în a interacționa cu cei de aceeași vârstă și chiar și cu adulții, preferând să petreacă timp singuri.
2. În ceea ce privește comunicarea, dificultățile se pot manifesta sub forma întârzierii sau absenței limbajului verbal (fără a compensa prin alte moduri de comunicare), incapacitatea de a iniția sau susține conversații, lipsa imitației sau a jocului spontan (de exemplu jocul „cucu-bau”).
3. Interesele, preocupările și activitățile copiilor cu TSA sunt limitate, stereotipe și direcționate către un număr limitat de obiecte sau situații. Copiii pot fi pasionați în mod excesiv, acaparant de părți ale obiectelor, sau de un anumit tip de obiecte (lego, mașinuțe, animale de jucărie - de obicei unul singur, etc.). Ei pot petrece ore în șir colecționând, ordonând, separând sau categorisind jucăriile și reorganizându-le, fără a se juca în mod efectiv cu ele. Deasemenea, pot avea dificultăți în a înțelege regulile unui joc „de-a...” și a le urma. Sunt foarte inflexibili cu privire la rutină, de aceea momentele în care ei trebuie să înceteze o activitate și să facă altceva deseori pot fi întâmpinate cu nervozitate și chiar crize de plâns.
Uneori, copiii cu TSA pot părea că au probleme cu auzul, aceștia nerăspunzând atunci când sunt strigați pe nume, nu întind mâinile ca să fie luați în brațe sau plâng atunci când le este întreruptă rutina.
Este important ca părinții să urmărească dezvoltarea copilului lor și să se adreseze specialiștilor pentru evaluare psihologică sau psihiatrică, pentru a sesiza din timp apariția posibilelor simptome de tulburare de spectru autist. Dacă tulburarea este diagnosticată din timp, în funcție de severitatea simptomelor, părinții împreună cu specialiștii vor contura un program personalizat de intervenție și terapie, astfel încât dificultățile întâmpinate de copii să fie diminuate cât mai mult, iar resursele lor să fie utilizate spre dezvoltarea și creșterea lor cât mai armonioasă în cadrul societății.
În imagine: Iris Grace, fetiță diagnosticată cu autism, care crează alături de prietena sa, pisica Thula, picturi minunate ce ne încântă privirile.
Cel mai important este de înțeles că dincolo de simptomele ce există în cadrul TSA, copiii cu această tulburare sunt mult mai mult decât tulburarea în sine, ei fiind ființe complexe, cu multiple resurse interioare și frumusețe ce poate fi împărtășită lumii.