Tulburarea de învatare

De multe ori am auzit cazuri de persoane care, având dificultăți de învățare la școală, erau categorisite ca fiind „prostul clasei”, „analfabeții” și alte astfel de etichete, fiind din acest motiv bătaia de joc a multor colegi ai lor. Ceea ce mulți nu își dau seama este faptul că o parte dintre aceste persoane este posibil să fi avut un nivel de inteligență mai scăzut, care să le facă dificilă asimilarea de informații, însă o altă parte pot să fi avut ceea ce specialiștii numesc tulburări de învățare.

Studiile arată că un procent între 5-15% dintre copiii cu vârstă școlară sunt diagnosticați cu una sau mai multe tulburări de învățare, ceea ce înseamnă aproximativ 1 din 10 copii. Raportând acest procent la nivelul clasei de elevi dintr-o școală obișnuită din România, acest lucru ar însemna ca aproximativ 3 din totalul elevilor dintr-o clasă pot suferi de tulburări de învățare.

Printre factorii ce stau la baza acestor tulburări se numără nașterea prematură, greutatea mică la naștere, dar și un caracter ereditar, precum și lipsa de atenție în anii preșcolari sau asocierea cu ADHD.

Pentru a clarifica mai bine la ce se referă tulburările de învățare, voi detalia în cele ce urmează.

Printre simptomele ce caracterizează această tulburare se regăsesc dificultățile de citire a cuvintelor, de înțelegere a textelor, de exprimare a ideilor în scris, de stăpânire a sensului numerelor sau dificultăți de calcul matematic.

Persoanele care au simptome ca cele de mai sus pot citi lent, cu greutate, sau incorect textele, cu ezitări și pronunția greșită a cuvintelor. Ele pot deasemenea citi textele, însă fără a înțelege sensurile mai profunde ale acestora, legăturile sau secvențialitatea propozițiilor. În exprimarea scrisă, sunt prezente multiple greșeli gramaticale sau de ortografie și punctuație, fără a avea o expresie clară a ideilor scrise. Deseori anumite litere pot fi înlocuite, omise sau adăugate în momentul pronunției pe litere (de exemplu, consoanele „b”, „d”, „p” sunt deseori confundate). Dificultățile în calcul se referă la o slabă înțelegere a sensului numereor, a valorii și relațiilor dintre ele, iar unele persoane trebuie să numere pe degete pentru a adăuga o cifră în locul calcului aritmetic. Alteori, operațiile aritmetice sunt inversate, provocând confuzii în calcul, iar problemele matematice sunt abandonate din această cauză.

Există trei subtipuri ale tulburării specifice de învățare, în funcție de domeniul în care copilul întâmpină dificultăți:

1. Dislexia - tulburarea dezvoltării cititului, care face referire la dificultăți în citirea cuvintelor, în ritmul și fluența cititului sau în înțelegerea textului citit.

2. Disgrafia - tulburarea dezvoltării scrisului, în cazul căreia copiii au probleme cu corectitudinea ortografiei, gramaticii sau punctuației și în organizarea exprimării scrise.

3. Discalculia - tulburarea dezvoltării abilităților aritmetice, care cuprinde dificultăți în înțelegerea numerelor, a formulelor și operațiilor aritmetice, în calculul aritmetic și în raționamentul matematic corect.

Deseori, lipsa unui diagnostic și a unor programe specializate de asistență psihologică și educațională pentru copiii ce suferă de această tulburare pot conduce la dezvoltarea tulburării, precum și la scăderea stimei de sine a copiilor, la alte probleme comportamentale, anxietate sau uneori chiar depresie. Prin urmare, să ne reamintim de acei 3 elevi dintr-o clasă, să ne dăm seama de nevoile acestora și să venim în sprijinul lor, așa încât aceștia să poată să depășească dificultățile întâmpinate, iar ceilalți colegi din clasă să poată învăța toleranța și într-ajutorarea, așa încât etichetările menționate la începutul articolului să fie istorie.