Nevoia de putere sau…sindromul Hubris
„Daca puterea ar fi un medicament eliberat pe baza de reteta, acesta ar veni cu o serie lunga de efecte adverse. Ea poate intoxica. Ea poate corupe. Dar poate ea cauza schimbari in creier?”. Aceasta este intrebarea cu care incepe un articol redactat de Jerry Useem pentru The Atlantic, editia iulie/august 2017. In cadrul acestui articol este tratat subiectul puterii si sunt enumerate cateva studii care sa raspunda la intrebarea initiala adresata de autorul articolului.
Istoricul Henry Adams in mod metaforic, nu medical, a descris puterea ca fiind „un fel de tumora care omoara empatia victimei”. Desi metaforica, aceasta afirmatie nu este departe de adevar. Impreuna cu Deborah Gruenfeld si Cameron Anderson, Dacher Keltner, profesor de psihologie si cercetator la Universitatea Berkeley, a dezvoltat o teorie cu privire la putere, care prezinta efectele puterii asupra comportamentului uman, sugerand ca achizitia de putere are un efect dezinhibitor in ceea ce priveste consecintele sociale ale exercitarii puterii. Pe scurt, cei trei cercetatori au desfasurat un studiu pe o durata de 20 de ani care a aratat ca subiectii aflati (in mod experimental) sub influenta puterii se comportau ca si cum ar fi suferit in urma unor lovituri traumatice la creier. Acestia deveneau mai impulsivi, mai putin constienti de riscuri si, in mod esential, mai putin apti sa vada lucrurile din perspectiva altor oameni. „Contrar cliseului machiavellic, oamenii buni sunt mai probabili de a obtine puterea. Apoi ceva ciudat se intampla: autoritatea (pe care o obtin) le atrofiaza exact aceleasi talente care i-au adus in pozitia respectiva” spune Jonah Lehrer intr-un articol publicat in Wall Street Journal, editia din 14 August.
Pe langa descoperirile lui Keltner, Sukhvinder Obhi, un neurocercetator de la Universitatea McMaster din Ontario, a studiat din punct de vedere neuro-biologic procesele asociate puterii. Astfel, prin studiul imagistic al creierului, Obhi a descoperit ca puterea afecteaza un anumit proces neuronal, si anume functionarea neuronilor oglinda, care sunt responsabili de oglindirea emotiilor celorlalti, adica de empatie. Evaluarea in laborator, totusi, s-a desfasurat pe un grup de subiecti carora li s-a cerut sa-si aminteasca in detaliu un moment in care au fost la conducere sau au dovedit putere. Astfel, procesul de oglindire neurala a fost temporar „anesteziat”, procesul revenind la normal odata cu finalizarea investigatiei. Insa, in cazul unei expuneri prelungite, acest proces poate fi dezactivat permanent.
Aceasta lipsa de empatie a fost demonstrata in mai multe experimente si studii. De pilda, in 2006, Adam Galinsky,, Joe Magee, Ena Inesi si Deborah Gruenfeld, toti cercetatori in domeniul comportamentului organizational, au explorat efectul puterii asupra perspectivei individului. Ipoteza de la care s-a pornit a fost aceea ca in comparatie cu indivizii cu putere scazuta, cei cu putere crescuta se ancoreaza prea puternic in propriile perspective si demonstreaza o abilitate diminuata de a percepe corect perspectiva altora.
Intr-unul dintre experimente, participantii au fost rugati sa-si deseneze un E pe frunte in asa fel incat ceilalti sa il poata citi. Subiectii numiti ca avand putere crescuta au avut o probabilitate mai mare de a scrie E-ul de pe propria frunte invers, in asa fel incat directia de citire sa fie orientata tot catre ei si nu catre ceilalti, acest lucru demonstrand o inclinatie mai scazuta de a se adapta perspectivei vizuale a altei persoane. In alt experiment din seria celor 4, participantii „cu putere” au reusit mai putin decat participantii din grupul de control sa identifice expresiile emotionale ale altor oameni, ceea ce sugereaza un impediment indus de putere in a experimenta empatia. Cele 4 experimente duc la concluzia ca puterea este asociata cu o abilitate redusa de a intelege cum vad, gandesc si simt ceilalti.
In anul 2009, Lord David Owen, neurolog, si Jonathan Davidson, co-autor, au publicat in revista Brain un articol intitulat „Sindromul Hubris”. In articol, sindromul este definit ca fiind o tulburare de posesiune de putere, in particular putere care a fost asociata cu succes coplesitor, detinuta pentru o perioada de cativa ani, si cu constrangeri minime asupra conducatorului. Sindromul, este asociati din punct de vedere clinic cu 14 criterii care includ: manifestarea dispretului pentru altii, mandrie exagerata, incredere in sine coplesitoare, pierderea contactului cu realitatea, actiuni nelinistite sau necugetate si manifestari ale incompetentei. Sindromul, conform lui Owen, pare sa fie asociat tulburarilor de personalitate narcisice, antisociale si histrionice.
In urma analizelor, sindromul Hubris a fost definit ca un tipar comportamental in persoanele care:
Vad lumea ca un loc pentru auto-glorificare prin intermediul puterii
Au tendinta sa actioneze in primul rand pentru a-si dezvolta imaginea personala
Arata preocupari disproportionate pentru imagine si prezentare
Manifesta zel mesianic si exaltare in discurs
Confunda sinele cu natiunea sau organizatia
Folosesc termenul regal „noi” in conversatii
Arata incredere in sine excesiva
Manifesta dispret pentru altii
Se simt raspunzatori doar in fata unei curti supreme (istoria sau Dumnezeu)
Apeleaza la actiuni impulsive si necugetate
Afiseaza incompetenta si nepasare fata de procesul de elaborare a politicilor, procedurilor
Aceste studii explica mai bine comportamentul unor mari lideri ai lumii sau chiar si ai unor CEO ai unor companii mari. Exista numeroase alte studii care dezbat pe tema tiparului comportamental al managerilor si liderilor marilor companii. Cu toate acestea, mediul business nu este interesat de aceste descoperiri. Desi din ce in ce mai evidenta prezenta acestor comportamente, companiile sau institutiile nu doresc sa ia atitudine in aceasta privita, pentru o asa-zisa „reumanizare” a oamenilor de la conducere. Desi exista si metode de preventie sau tratare ale acestor simptome (Owen mentioneaza urmarirea de documentare despre viata oamenilor obisnuiti, citirea scrisorilor care ii sunt adresate din randul populatiei, etc.), se pare ca acestea reprezinta ceva neatractiv in comparatie cu beneficiile aparente ale puterii.
Si totusi, daca cei ce detin puterea ar sti ca aceasta poate fi toxica si ca le modifica creierul si modul de a gandi, ar mai fi la fel de atractiva oare?
Surse:
Hubris syndrome: An acquired personality disorder? A study of US Presidents and UK Prime Ministers over the last 100 years, David Owen, Jonathan Davidson, Revista Brain, Volumul 132, Numarul 5, 1 May 2009
The Power Trip, Jonah Lehrer, The Wall Street Journal, Aug. 14, 2010
Power and perspectives not taken, Galinsky, Adam D., Joe C. Magee, M. Ena Inesi, Deborah H. Gruenfeld, Revista Psychological Science, 17(12), 2006
Self-selected conscious strategies do not modulate motor cortical output during action observation, Katherine Rebecca Naish, Sukhvinder S. Obhi, Journal of Neurophysiology, 26 August 2015
Power Causes Brain Damage, Jerry Useem, The Atlantis, Iulie/August 2017